Ultra Marathon 7500

Strict statistic:
Ultra Marathon 7500 inseamna, masurat pe GPS: 96km si 7850m diferenta de nivel ascendenta si 7850m diferenta de nivel descendenta. Se parcurge practic tot masivul Bucegi urcand si coborand pe rand:

Salvamont Pestera –Cabana Vf. Cu Dor –Cab. Poiana Stanii –Cab. Piatra Arsa –Ref Salvamont – Jepii Mici-Cab Babele –Hotel Pestera –Cab. Omu – valea Cerbului –Gura Diham – Poiana Izv.-La Prepeleac -Bucsoiu-Cab Omu – M.Ciubotea –Bran –Intrare valea Gaura – Valea Gaura –Cab. Omu – Doamnele-
Poiana Gutzanu –Saua Strunga – Salvamont Pestera SOSIRE

Timpul limita pentru a nu fi descalificat ar fi fost 50h ...
Startul e vineri 16-iulie la ora 6,00am.

Early mistakes...
Joi seara la ora 18 sunt inca in parcarea din fata blocului, lac de apa din cauza caniculei si al unui bec de faza lunga ars pe care incerc sa-l schimb la masina. Pornesc tarziu, pe la 19 spre Bucegi...

Radu Crainic, coechipierul meu la Marathon 7500 e aproape descurajat cand aude ca la ora 19 de abia plec din Cluj, in fine 7h mai tarziu rupt de oboseala dupa "prima etapa" ajung la tabara de baza de la Pestera. Dorm in masina un somn agitat si foarte scurt.

3h mai tarziu ma trezesc si incerc sa ma adun pentru start. Nu reusesc nici cum sa-mi stabilesc o ordine la ce trebuie sa fac: sa mananc, sa ma echipez, etc...sunt absolut varza.
Vine Radu plin de energie, eu sunt monosilabic, imi aduc aminte ca repetam intr-una ca mi-e somn.

Cumva luam startul eu ma tot gandesc cum as putea sa mai fur macar 30min de somn.
Incerc sa castig timp, sa pot intra in ritm.

Iuresul de start
Imi dau seama ca daca de acum ma gandesc la finish sunt compromis.
Apoi lucrurile incep sa prinda contur iar respiratia sa nu mai fie suieratoare. Mergem in tandem cu Sis team (Cornelia si Silvia) apoi cu Nusu si Ioana( echipa Husky). Pe masura ce trece timpul intram din ce in ce mai bine in ritm, depasim destul de multe echipe si ne intalnim cu Alex si Elena, echipa Hoinarii...

2xDan echipa castigatoare

Mergem impreuna pe coborarea de la Piatra Arsa, abordam niste scurtaturi destul de expuse si cam alunecoase, dar macar aici avem cat de cat un avantaj. Tragem tare si pe urcarea de pe Jepii Mici dar pana la urma dupa iesirea pe platou scadem ritmul mult, oboseala ma loveste rau de tot, cred ca e prima data cand ma gandesc la o pauza mai lunga la Pestera...Hoinarii continua in ritm din ce in ce mai sustinut, foarte motivati si cu concurenta pe urme.
locul 2 Alin si Gianina

Ajunsi la PC de la Babele descoperim ca suntem pe 4, lucru nesperat cu cateva ore in urma.
O pauza de 15min, in care mancam si ne hidratam e suficienta sa ne puna pe picioare.

 On the run
Urcam pe valea Obarsia spre varful Omul. Intram intr-un ritm bun si constant.
Practic suntem la o distanta destul de mare de urmaritori dar asta nu era cea nici pe departe cea mai mare problema a noastra. Se aduna nori grei si se aud tunete serioase destul de aproape.
Radu e in forma si ar vrea sa traga mai tare, eu deja simt ca turez prea mult si as merge mai incet.

 Oricum din toata povestea asta iesim destul de bine.  La Omul: refil de hidratare, fac un experiment amestecand apa minerala +coca-cola. De la vf.Omul ne lansam pe valea Cerbului cu toata viteza pe coborare.
Coboram prima portinue impreuna cu Nusu si Ioana apoi dupa cateva scurte reprize de ploaie Radu devine mai nesigur si prefera sa coboare mai incet. Echipa Husky se distanteaza si aveam sa-i mai revedem doar 10h mai tarziu. Ajunsi in firul vaii, avem o mare dilema pe harta e marcata ruta pe la Gura Diham unde ajungeam pe drum dar mai este si o scurtatura care iese direct la Diham. Nestiind locurile preferam ruta marcata, dar ne da seama ca o scurtatura ar salva cel putin 30min.
In fine mi se pare incorect sa fie marcata ruta si totusi sa poti aborda un shortcut...

First limit
Spre Poiana Izvoarelor pornim cu motoarele reduse semnificativ, iuresul s-a terminat, energia e la nivelul de jos. Facem greseala sa ne grabim si in loc sa mancam ceva mai consistent suntem zgarciti si asta avea sa ne coste...

 Urmeaza o urcare lina pana la Poiana Izvoarelor dupa care un traverseu interminabil pana la Prepeleac. Ne intalnim cu Adi Bostan (lui ii datoram toate pozele pe care le avem) si cainele lui, un husky foarte simpatic, si inca neobosit :)...El nu e participant la competitie fiind echipa de suport pentru Sis team.

 Acum la monotonia rutei se adauga si oboseala. De la Prepeleac suntem avertizati de prezenta ursilor prin zona asa ca scoatem la bataie elementele de intimidare anti-urs: fluiericea, piu-ituri si strigate dese. Urcam printr-o zona de vegetatie abundenta, in care disparem cu totul.

 Inserarea aduce umbre care cumulate cu informatiile depre prezenta ursilor nu au de loc darul sa ne linisteasca. Asa ca marim serios pasul. Spre Bucsoiu sunt cateva urcari abrupte de care trecem repede. Jos se vad si urmaritorii nostrii, vreo 2-3 echipe in zona Prepeleac. Dar cred ca dupa urcusul rapid de pe Bucsoiu am recuperat diferenta pierduta. E trecut de 21 si oboseala ma loveste cumplit. Ma tarasc efectiv in sus. Sunt stors ca o lamiie, ma tem sa nu mi se faca rau, competitia a trecut pe planul doi...

 Cu toate astea continuam sa mergem fara sa ne oprim. Imi adun toate fortele si impingandu-ma in betele de ski inaintez pas cu pas. Stomacul ma chinuie , cola amestecata cu apa minerala a fost o ideea foarte proasta, iar aici apa lipseste cu desavarsire. Orice incerc sa manac mi se face rau, imi e si foarte somn. Nu am nici o speranta de recuperare a starii deplorabile in care sunt. Imi dau seama acum. ca nici o clipa nu m-am gandit sa abandonez, dar aveam nevoie de o pauza sa-mi revin. Decidem sa ne oprim la Omu si poate si la ref Salvamont de la Ciubotea.
Varful Omu apare ca un liman mult asteptat...e ora 21,30.

Night riders
Nu vrem sa repetam prostia de la Diham, ne oprim sa mancam cate o ciorba, bem un ceai si inlocuiesc coca-cola cu 2L de ceai cald. Dupa o pauza de 30min suntem pe picioare dinou, si ne continuam marsul. Suntem undeva la km 55 al turei noastre, mai avem inca peste 50km, si urmeaza o noapte alba si lunga.

 Cel mai mult ne temem de erorile de orientare asa ca asteptam si ne sincornizam cu echipa Sis (Cornelia si Silvia) insotite de Adi B, ei stiu mult mai bine zona, ramanem in acelasi ritm cu ei. Ne intalnim si cu prima echipa 2xDan si care a terminat bucla in care noi tocami intram, au un avans de cel putin 5h !

 Mergem fara sa gandim, urmarind doar pasii celui din fata. E aproape miezul noptii, si am adunat deja 42h ore in care am dormit 3h, si suntem in concurs de 18h. Echipa Jandarmilor montani intra si ei in formatia noastra si mergem impreuna spre Ciubotea.

 Aici un ceai, o portie de spaghete si cateva clipe de odihna sunt un remediu binemeritat...
Renuntam la ideea de a face pauza, pe de o parte nu vrem ca muschii sa se raceasca si apoi sa intram greu in ritm , pe de alta parte ne temem de erorile de orientare asa ca ramanem in formatie.

 Jandarmii fac prima evadare. Ii ajungem dinou pe poritunile abrupte, unde ii depasim si la rasarit in jur de ora 5am luam noi conducerea, dar pentru scurt timp. 

Ei urca mult mai bine acolo unde poteca e mai lina si portiunile astea sunt cele mai dese. La ora 6am ajungem pentru a 3-a si ultima data la cabana Omul.
Rasaritul superb ne mai da energie. Radu preseaza din ce in ce mai mult sa marim ritmul dar eu sunt prudent, nu vreau sa repet episodul de pe Bucsoiu asa ca prefer sa avem un ritm constant.
Fara Cornelia si Silvia si Adi B, pb ca ne-am fi chinuit mult mai mult. La Omu Nusu si Ioana iau o pauza mai lunga...Noi continuam dupa mai putin de 5min.

Last step
Distanta fata de cei din spate e mare, iar fata cei din fata creste. Mergem constant simtind ca practic am intrat in linie dreapta.

 Urmatoarea coborare e mai putin solicitanta si mai scurta, coboram pana aproape de 1500m, bifam pen-ultimul check-point si continuam cu ultima etapa...

 O urcare lejera dar foarte lunga care ne apropie de finish. Nu mai avem nimic de pierdut, vrem sa intram cat mai mult sub 30h asa ca declansam atacul final.

Intram intr-un ritm acerb cu ultimele puteri. Faptul ca ne apropiem de finish ne da aripi...
Nu-mi pot imagina de unde mai am energie pentru sprintul asta prelungit, dar chiar merge.
Dupa saua strunga coborarea e din nou iures, alergam cat ne tin picioarele de parca concursul de abia ar fi inceput. Din pacate Radu care a mai avut probleme cu glezna calca stramb si se sperie, asa ca devenim dinou prudenti, e pacat sa o dam de gard inainte de final. Continuam sa alergam pana ajungem in plat. De aici ultima rampa care ne scoate la SOSIRE e cu adevarat ultimul pas.
Dupa ce trecem de manastire, in fata apar colegii nostrii jandarmi mergand la pas, linistiti probabil de avansul pe care credeau ca-l au :))
Un ultim sprint prelungit si recuperam cei 300m care ne desparteau.
Surpriza este totala, o rup si ei la fuga, uitandu-se mereu in spate.
Intre gafaituri si rasete alergam in urmarirea lor. Din pacate nu mai putem sa-i ajungem, ei trec linia de sosire cu mai putin de 20m in fata noastra.
Terminam astfel pe locul 5 in 28h 20min cei 96km si 7850m diferenta de nivel urcare si tot atat la coborare...

Epilog
A fost probabil cea mai grea incercare fizic si psihic pentru mine, mai ales datorita lipsei de odihna din ajunul concursului.
Iar eu sunt extraordinar de multumit de faptul ca am reusit sa terminam fara sa ne oprim.
Atmosfera a fost ca de obicei la astfel de competitii, excelenta. Prilej de a lega noi prietenii sau de a intalnii vechi prieteni.
Organizatorii au dovedit foarte mult entuziasm si dorinta de a face acesta cursa infernala sa fie cat mai usor de "inghitit"...dar aici depinde mai mult de concurenti...Poate un plus de atentie la marcarea zonelor de intersectie pe viitor ar fi un mare avantaj. In rest despre 7500 numai de bine, o adevarata piatra de incercare ce merita trecuta cel putin o data.
Cornelia si Silvia si Adi B multumim inca o data pentru ca a-ti mers impreuna cu noi pe timpul noptii si pentru poze.