20 septembrie 2011

Quo Vadis

Sambata dimineata sunt dinou in drum spre Cheile Turzii, la catarat.
Claudiu e deja in Chei de vineri, eu ajung in jur de 8am si impreuna ne indreptam spre Peretele urias unde vrem sa urcam pe Quo Vadis, 5B, 7, 7L.
Vremea e perfecta, desi azi e concursul Misi Szalma, inca nu e nimeni prin chei...activitatea incepe in jur de ora 10. Pe la 9 intram in perete. Treaba merge bine si suntem deja la jumatatea traseului cand apar si ceilalti cataratori, cei mai multi dintre ei in Vigh Tibi, traseul paralel cu noi. Astfel Mihnea si Delia, Paul si Anca ajung in scurt timp in paralel cu noi, urcand in foarte mare graba...ca la concurs :). Se face aglomeratie mare si mai jos unde mai apar inca 2 echipe deasupra piciorului Peretelui Urias.
Intre timp Claudiu a terminat ultima lungime iar eu sunt in hornul de sub arcada cand un bolovan de mari dimensiuni imi sufla pe la urechi, noroc ca eram protejat de arcada de stanca...Aglomeratia din regruparea de deasupra e de vina...Bolovanul se sparge de perete zeci de metrii mai jos starnind strigate si teama la echipele care urcau...Iesim sus fara alte incidente si ne strangem mainile pe creasta  de exit.
Ceilalti dispar grabiti spre obiectivele lor, iar eu plec la tara sa-mi vad de treburi...Asa incepe un we perfect :)

13 septembrie 2011

La catarat prin Cheile Turzii

Dupa Fagaras am ajuns la concluzia ca prea mult am neglijat cataratul asa incat am reinceput iesirile la stanca
Impreuna cu Florin am dat o incercare la Memorialul Jenci B, 6A. Din pacate glezna paradita de Florin la o tura de bicicleta face figuri, asa ca dupa 2 L ne dam jos. In completare facem 2 trasee mai usoare si mai putin solicitante: Sc Turdeana 3A si LM 7.
 We asta impreuna cu Claudiu am facut Peretele Suspendat 4B si Csipkes 5A. In jur de 9 incepem sa ne cataram...


 Peretele Cispkes...ma apuca nostalgia, pe aici n-am mai fost de mai bine de 10 ani...
 la ora 13 suntem sus...
Fain!

2 septembrie 2011

Alte 24 ore

...la ora 6,30am, chiar daca e we, Balea Lac e un loc aproape normal, exceptie fiind doar mizeria lasata in urma de cohortele de "turisti" si de cotetzele de pe marginea drumului. Macar am gasit loc de parcare.

Plec spre valea Laita, in turnurile Laitii unde urmeaza sa ma catar impreuna cu Gioni pe traseele din zona.

Vremea nu e formidabila, vantul bate destul de tare, chiar daca e un vant cald si norii se cam aduna.


Asteptam pana la pranz sa vedem cum evolueaza si apoi ne hotaram sa facem Creasta Fierastraului 3B, din zona Negoiu.

Un traseu fain, lung, fara probleme tehnice, stanca destul de ok. Imi fac singur viata grea incercand sa trec cu rucsacul in spate printr-un pasaj mai ingust unde se agata rucsacul.

Nu reusesc sa trec decat atunci cand il desfac de pe umeri si-l las sa atarne si ma catar asa...

Seara opreste fluxul de turisti si linistea se lasa iar peste munte.

Duminica cerul ca de sticla prevesteste o zi superba. Vantul s-a oprit iar temperatura e placuta. Nici un motiv sa te imbraci gros chiar daca traseul e pe un perete N iar soarele e zgarcit acolo.
Ne indreptam spre peretele Laita unde vrem sa urcam Muchia Mare 5A. Insa dupa ce intram in umbra e cu totul alta poveste, vantul bate din ce in ce mai tare iar frigul incepe sa muste.

Nu e ca iarna dar oricum temperatura e sub 10*.

E frig si cu hanoracul pe tine, dar asta mai ales din cauza unui vant neiertator. Incepem sa ne cataram in jur de ora 10,30am. Lungime dupa lungime, ne apropiem cu speranta de soarele care parca fuge de noi. Pana la urma clantanim din dinti pana la sfarsit cand iesim in creasta. Muchia Mare e un traseu superb, stanca curata, regrupari bune dar asigurari rare, mai ales pe lungimile 3 si 4.

E util sa ai la tine 3-4 nuci si 2-3 frienduri (marimea 2-3 de la BD) si ceva anouri lungi pentru lungimile 5 si 6 care sunt mai sinuoase.

La ora 16, ne strangem mainile sus in creasta, coboram inapoi in valea Laita, luam un pranz intarziat si plecam incet spre casele noastre, Gioni coboara in Piscul Negru iar eu inapoi in Balea Lac.
 
Sunt obosit dar si multumit dupa doua zile super faine petrecute impreuna cu un prieten care incheie astfel perioada de recuperare si trece iarasi la treburile serioase ale alpinismului. Inainte de Turnul Paltinului cobor in tacuta caldare Pietroasa a Doamnei si traversez spre saua Balii. Locul conserva perfect spiritul Fagarasului: salbatic si auster...
Ma opresc sa admir apusul si profit cateva clipe de linistea ireala pe care inserarea o asterne peste toata firea.
Ma roade foamea si ma gandesc doar la ciorba si friptura care ma asteapta acasa, la un dus adevarat si la un somn bun.
....
In coborarea spre lacul Balea ma intalnesc cu colegii de la Salvamont Sibiu care ma anunta ca a avut loc un accident in zona Strungii Dracului si ca e nevoie de o interventie acolo...
....
Las la masina surplusul de echipament si pornesc spre Caltun. La Turnul Paltinului imi ajung colegii din urma si impartim echipamentul pentru salvare. Suntem 3 din Sibiu si inca 3 din Arges.
 
Urcam alert spre Caltun. Puiu si Iulian ajung primii din cab Negoiu pe varf si incep coborarea cu accidentata.
Cand ajungem noi, in jur de ora 22 ei deja coborasera aproape de baza Strungii Dracului.

Orele trec si desi muncim aproape fara pauza pare ca o sa ne ia toata noaptea sa ajungem la refugiu.
Dar incet, incet, metru cu metru, trecem "mariner-ul" peste lespezi si mici saritori pana la lacul Caltun.
 
Aproape la refugiu, suntem chiauni de somn si oboseala. Ajungem in sfarsit la 3am...
Dupa aprox 1,5h de somn, pe la 4,30 pornesc singur spre Balea lac, pentru ca deja e luni.
Resimt din plin orele de efort fara odihna si mancare, dar atunci cand in sfarsit soarele rasare un adevarat flux de energie ma mobilizeaza. La 7 am ajung in Balea dupa care continui spre Sibiu...

Dimineata elicopterul SMURD aterizeaza ceva mai jos de Caltun si evacueaza victima accidentului, iar colegii se intorc prin Piscul Negru in Balea.
Filmul actiunii aici: