Quo Vadis

Sambata dimineata sunt dinou in drum spre Cheile Turzii, la catarat.
Claudiu e deja in Chei de vineri, eu ajung in jur de 8am si impreuna ne indreptam spre Peretele urias unde vrem sa urcam pe Quo Vadis, 5B, 7, 7L.

Vremea e perfecta, desi azi e concursul Misi Szalma, inca nu e nimeni prin chei...activitatea incepe in jur de ora 10. Pe la 9 intram in perete. Treaba merge bine si suntem deja la jumatatea traseului cand apar si ceilalti cataratori, cei mai multi dintre ei in Vigh Tibi, traseul paralel cu noi. Astfel Mihnea si Delia, Paul si Anca ajung in scurt timp in paralel cu noi, urcand in foarte mare graba...ca la concurs :). Se face aglomeratie mare si mai jos unde mai apar inca 2 echipe deasupra piciorului Peretelui Urias.
Intre timp Claudiu a terminat ultima lungime iar eu sunt in hornul de sub arcada cand un bolovan de mari dimensiuni imi sufla pe la urechi, noroc ca eram protejat de arcada de stanca...Aglomeratia din regruparea de deasupra e de vina...Bolovanul se sparge de perete zeci de metrii mai jos starnind strigate si teama la echipele care urcau...Iesim sus fara alte incidente si ne strangem mainile pe creasta  de exit.
Ceilalti dispar grabiti spre obiectivele lor, iar eu plec la tara sa-mi vad de treburi...Asa incepe un we perfect :)