Maraton Piatra Craiului 2010

Daca anul trecut am simtit maratonul MPC ca pe un festival al sportului in care nu a contat locul si foarte putin timpul, acum am simtit tirania rezultatului...
Poate si din cauza ca am fost mai putin bine antrenat fizic. Poate parea paradoxal ca acum am reusit un rezultat mai bun, si totusi...
O tactica potrivita si discplina pot compensa pana la un punct.

Ca intotdeauna reintalnirea cu MPC insemna in primul rand o multime de oameni dragi cu care din pacate ma vad prea rar si recunosc: simt o mare mandrie ca sunt participant la acest eveniment.

Datorita eforturilor organizatorilor, mai ales ale lui Lucian, MPC a ajuns sa intre in traditia sportului din Romania, devenind cred eu cel mai important eveniment sportiv al toamnei...mult mai important decat Liga 1, Campionilor sau meciul contra Frantei...rivalizeaza doar cu Cupa Mondiala castigata de nationala de handbal feminin, cel putin pentru mine.

De data asta Oana se decide sa intre si ea in concurs.
Surprizele vin de la Timi, de unde mai multi prieteni si fosti colegi de la Conti, s-au hotarat sa-si incerce puterile la maraton, ma bucur si sper sa fie cat mai multi contaminati de acest virus al sportului.

Isi fac probleme sa nu se faca de rusine, eu cred ca se pot face de rusine doar daca stau acasa...
Dar la concluzia asta o sa ajunga si ei in curand:)

2octombrie aduce cu sine ninsoare peste 2000m, zapada pe platoul Bucegilor, si frig...
Dar macar nu ploua, iar traseul e in cea mai mare parte uscat si in conditii super OK.
Oricum ar fi fost, cei 400+ de concurenti sunt convins ar fi avut acelasi entuziasm.

un filmulet facut de Alexandra Coliban...toti paream la start sa avem o criza de ADHD:))...

Am uitat din momentul in care am ajuns la Zarnesti de tot stresul care a ajuns sa ma macine zi de zi la lucru..., dealtfel motivul principal al unui antrenament mai slab. Cu toate astea simt o mare nerabdare sa inceapa raid-ul. Cred ca singura ingrijorare vine din cauza papucilor de trail-running care dupa un sezon au inceput sa dea semne serioase de oboseala.
Reusesc inainte sa plec spre Zarnesti sa-i vulcanizez cu power-tape (...) e distractiv cum prietenii au crezut ca e ceva smecherie demna sa optimizeze performanta...lucru adevarat dealtfel, in slapi ar fi fost mult mai greu:)).

Optimizarea a venit de la tactica foarte larg raspandita: alergi cat poti si pe panta mergi cat poti de repede, aplicata cat poti de bine...
...Aa si de data asta am avut baterii noi in USB stick-ul cu muzica.

Startul incepe destul de tare, incerc sa stau cat mai in fata, Cata Pobega, cu care aveam plan sa mergem impreuna, e prudent si ramane mai in spate. Alerg mai mult singur, ma rog daca se poate spune ca esti singur cand concurezi impreuna cu mai bine de 400 de alergatori.

Pana la urcusul din saua Funduri depasesc cativa concurenti, apoi cum urmeaza coborarea mai tehnica ma grabesc sa nu prind coada...

Am noroc, trec destul de repede, si continui in acelasi ritm constant.

 La una din saritori ma intind destul de mult si fac o mica contractura la gamba, o iau incet pana simt ca se atenueaza...
Deja sunt destul de izolat avand avans fata de urmaritori si fiind pb destul de in spate fata de primii clasati. Simt ca las ritmul prea moale, ma las depasit si pornesc in urmarire. Colegul din fata ridica si el ritmul asa incat ajungem sa alergam chiar OK.

Pe coborarea spre Spirlea se lanseaza serios si in prima faza pierd teren. Apoi incet incet ne reglam si in acelasi ritm sustinut coboram. Ajunsi aproape la drum il depasesc, omul se oprise sa se alimenteze cu un gel, iar eu alerg iar singur.

Ajung cam in acelasi timp cu un alt concurent la Plaiul Foii. Nu pierd mult timp , beau un pic de supa, cateva fructe si dupa 2-3 minute pornesc mai departe. Ma uit din cand in cand in spate, deja nu mai pot alerga sunt chiar la intrarea in padure cand incep sa merg. Pastrez ac distanta fata de cel din spate. Nu mai e nimeni pe traseu, nici in spate nu mai vad pe nimeni. sunt din ce in ce mai optimist ca o sa fac un rezultat bun.

Trebuie doar sa alerg sustinut dar nu foarte tare ca sa cobor sub 5h. Din pacate zeul sportului decide ca am avut o cursa prea linistita si ca trebuie sa fiu pedepsit. Dupa cativa pasi de coborare, crampe neiertatoare ma blocheaza. Merg incet, sperand sa treaca cat mai repede. Alerg aproape pe furis:)
Aici se simte lipsa antrenamentului serios...:(

Pana la urma reusesc sa alerg dar mult sub ceea ce as fi putut, dupa 2-3 km incep sa-mi revin si plusez dinou.
Trec in viteza de Coltul Chiliilor si sper sa pot sa continui la fel pana la finish.

 foto: Andrei Tanasie

Am fost prea trufas, crampele reapar si ma forteaza sa ma opresc, stau pret de 4-5 min, probabil cea mai luga pauza a cursei. Sunt depasit de doi concurenti, ma ridic si strangand din dinti continui...
Reusesc sa nu ma mai opresc, ba chiar sa maresc ritmul, oricum distanta fata de cei din fata ramane constanta, dar macar nu mai vine nimeni din spate.

 Toate ruperile astea de ritm ma obosesc, si cand ajung pe plat trebuie sa strang serios din dinti ca sa pastrez ac viteza.
In fine sensul giratoriu, aplauze si strigate de incurajare: FINISH!

5h si 13 minute...sunt multumit, pana la urma sunt cu 26min sub timpul de anul trecut...locul 13 din cei 120 din categoria 30-40 masculin si 32 la general din cei 430 sportivi de la start. Am fost trufas, am crezut ca pot sa ma pacalesc si am intins coarda pana la limita :), dar sunt bucuros, a fost pentru mine o cursa tactica, mult mai mult decat una fizica, si am invatat multe despre mine si de data asta.

Oana e inca pe traseu, asa ca dupa cateva minute petrecute la sosire, ma urc in masina si plec spre Paliul Foii unde spre sa ajung la timp ca s-o incurajez.Cand ajung in Plai Oana ma suna si-mi spune ca  ajuns la sosirea din Plaiul Foii, a decis sa se opreasca acolo si acum e in drum spre Zarnesti, pb ne-am intersectat pe drum...

 foto: Andrei Tanasie

Mai stam ceva timp in zona sosirii, povestim cu prietenii, e foarte faina atmosfera dupa concurs, toata lumea e relaxata si toti zambesc cu gura pana la urechi.

Si ca de fiecare data cei mai tari sunt cei care termina dupa 8-9h, cu siguranta ei au mai mult de suferit si totusi nu renunta....Bravo tuturor!

Urmeaza bulz-party adica mamaliga cu branza si festivitatea de premiere...

In concluzie: MPC e cu siguranta intrat in traditie, cat ma tin baierele sa termin o sa mai vin...:)

PHOTO: toate fotografiile au fost preluate de pe site-ul oficial MPC