Climbing in the rain

Duminica dimineata ploua de rupe, se pare ca planurile de catarat s-au dus odata cu apa sambetei...
Treaba e ca m-am setat pe catarat si asta e ireversibil. Alpar, in mod firesc renuntase la ideea de a merge la catarat si isi incepuse duminica relaxat.
Cert e ca pe la 9,00 plecam spre Cheile Turzi, cu sperante de vreme buna zero.

In Chei totul e ud si burniteaza marunt.
Stanca e ca un patinoar, hmm...desi sunt ferm hotarat sa facem ceva pare greu de crezut ca vom si reusi.

Ne uitam la versantii care sunt uniform uzi, doar zonele puternic surplombate au ceva pete uscate.
Nu avem multe optiuni, ne indreptam spre peretele Aerian prin Scoala Turdeana 3A.

Peretele e numai bun de canioning...
E bine ca e si destul de frig cam 1-2*C, bate vantul, ploua marunt si e ceata, singurul avantaj e ca maine e luni:)

Incep sa urc si nu-mi vine sa cred cat e de dificil si riscant pe calcarul ud.
Mai ales pe prima lungime care fiind foarte parcursa e alunecoasa si fara ploaie.

Cu foarte mare grija facem primele doua lungimi, dupa care ploaia se inteteste.
Mici paraiase apar pe perete, cam horor, va fi prima oara in viata cand folosesc scarita intr-un pas de gradul V+...

Tura asta intra in randul celor mai grele trasee facute anul asta.

Pe cand iesim sus cineva apare pe poteca de acces spre Aerian, nu poate fi altul decat Gaga...si el se plictisea acasa si a venit sa puna un top sau ceva.

Cam atat...