...cineva sforaie ingrozitor, parca ar fi un animal de prada care-si devoreaza victima,
radem in hohote si plecam in graba de la priciurile din Gentiana, pana nu ajunge la noi :)
Pe la 7, inhamati la rucsaci, impreuna cu Alpar, plecam pe valea Pietrele si prin Valea Rea spre Coltii Pelegii...
vremea e dubioasa dar important e ca nu ploua...inca
Nu alegem drumul optim asa incat de abia pe la 10 ajungem la baza peretelui.
Traseul e cotat 5A si are 12 lungimi de coarda trecute in topo.
In realitate sunt cam 8 sau 9...
Linia urmareste creasta din Muchia Mare, urcand toti cei 4 jandarmi, + 1 deget puternic profilat si ascutit, ma rog parerile sunt impartite daca o fi deget sau altceva...
ne pregatim...e cam frig, ceata si cam bate vantul
in astepare
Am plecat , facem 3 lungimi in 2 si regrupam la baza celui de-al doilea jandarm.
Aici e una din lungimile interesante ale traseului. E pitonata ok, iar pitoanele cu mici exceptii sunt sigure.
incepe sa fie serios
da merge...
jandarm dupa jandarm spre creasta
nu-i usor de loc, lungimea 5 are la start cateva cuie care se misca si aici prind bine 2-3 nuci mici si medii. Iar unele cuie sunt chiar distruse...
asta ne face sa fim prudenti si sa folosim protectii mobile din loc in loc...
jandarmul 4
abruptul nordic al Pelegii spre valea Rea
Degetul buclucas si partea prabusita din perete
pare usor , nu?
mda, e clar pe unde...drept inainte,
doar ca alta data
in sfarsit soare...
cam asa ar arata linia, partea galbena e cea ramasa neparcursa...
la pasune
a doua zi e vara...
e duminica si intram alene in peretele Bucurei, in 25 octombrie
aici am regrupat...
is cam adormit,
si stau la soare, cat mai e...
Alpar la fel
iesim sus
fisura cu nuca
mai e un pic
na bun, cand sa ne punem la plaja iara a venit ceatza.
si norii dinspre sud est
ramane in urma Bucura II la fel de misterioasa ca intotdeauna...
nu prea am chef de marsuri si ma gandesc cu groaza la drumul pana la Carnic, si cu si mai multa groaza la cei 41km de alergat de saptamana viitoare din Crai...stau si ma gandesc daca nu cumva m-am inscris ca sa ma stimuleze sa merg mai mult la catarat :)))
5 comentarii:
Salut,
V-ati retras din cauza portiunii prabusite? Nu exista o varianta de continuare ok prin ocolirea portinii care s-a prabusit? Intreb si eu pentru ca m-ar interesa o iesire la catarat in toamna asta in retezat, inainte de a sa raci prea tare vremea.
Sper sa ne vedem cu bine la maraton,
Radu.
prabusirea afecteaza reguparea din saua degetului si prima parte a traversarii din ultima lungime de perete, regruparea se poate rezolva ca in sa este loc, nu stiu cu traversarea ca n-am incercat...
bafta si sa ne vedem cu bine!
Adi V.
good start
Salut,
Eu tot nu inteleg de ce nu ati incercat sa treceti? Era greu sau n-ati avut timp? Cati metri de traseu sunt pe bucata prabusita? V-ati retras in rapel sau pe picioare?
Merci,
Mihai C.
Salut!
Am urcat traseul saptamina trecuta, pina sus. Ultima regrupare, cea din saua Degetului, este buna, are 3 pitoane, chiar in stinga placii prabusite. Problema este cu asigurarile de deasupra, pentru ca, in mod sigur, au iesit citeva pitoane. Se pleaca in traverseu dreapta deasupra regruparii, pina la o nuca mica intepenita intr-o fisura, la vreo 4-5 m (nuca e mica si ruginita, nu cred ca tine la o cadere cu balans), apoi, mai departe, in dreapta, pina la un piton cu o cordelina albastra. De acolo am scos eu un piton, verificindu-l sa vad daca tine (a iesit la cea mai mica solicitare), dar se poate cobori cu picioarele pe o placa mare sprijinita de perete si de acolo se ajunge la un alt piton, de unde lucrurile sint in regula. E nevoie de atentie pentru ca o cadere ar fi cu balans si cu oprire direct in regrupare. Gradul impus nu cred ca e mai mult de 6+ pe bucata asta.
Am facut traseul din 6 lungimi, cea de-a 4-a, cu urcarea pe fata pina sub ultimul jandarm mi s-a parut cea mai expusa si prost asigurata (pitoane f slabe, o placa care se misca, grad impus cu asigurari precare).
Trimiteți un comentariu