...cineva sforaie ingrozitor, parca ar fi un animal de prada care-si devoreaza victima, radem in hohote si plecam in graba de la priciurile din Gentiana, pana nu ajunge la noi :) Pe la 7, inhamati la rucsaci, impreuna cu Alpar, plecam pe valea Pietrele si prin Valea Rea spre Coltii Pelegii... vremea e dubioasa dar important e ca nu ploua...inca Nu alegem drumul optim asa incat de abia pe la 10 ajungem la baza peretelui. Traseul e cotat 5A si are 12 lungimi de coarda trecute in topo. In realitate sunt cam 8 sau 9... Linia urmareste creasta din Muchia Mare, urcand toti cei 4 jandarmi, + 1 deget puternic profilat si ascutit, ma rog parerile sunt impartite daca o fi deget sau altceva... ne pregatim...e cam frig, ceata si cam bate vantul in astepare Am plecat , facem 3 lungimi in 2 si regrupam la baza celui de-al doilea jandarm. Aici e una din lungimile interesante ale traseului. E pitonata ok, iar pitoanele cu mici exceptii sunt sigure. incepe sa fie serios da merge... jandarm dupa jandarm spre creasta nu-i usor de loc, lungimea 5 are la start cateva cuie care se misca si aici prind bine 2-3 nuci mici si medii. Iar unele cuie sunt chiar distruse... asta ne face sa fim prudenti si sa folosim protectii mobile din loc in loc... jandarmul 4 abruptul nordic al Pelegii spre valea Rea Degetul buclucas si partea prabusita din perete pare usor , nu? mda, e clar pe unde...drept inainte, doar ca alta data in sfarsit soare... cam asa ar arata linia, partea galbena e cea ramasa neparcursa... la pasune
a doua zi e vara... e duminica si intram alene in peretele Bucurei, in 25 octombrie aici am regrupat... is cam adormit, si stau la soare, cat mai e... Alpar la fel iesim sus fisura cu nuca mai e un pic na bun, cand sa ne punem la plaja iara a venit ceatza. si norii dinspre sud est ramane in urma Bucura II la fel de misterioasa ca intotdeauna... nu prea am chef de marsuri si ma gandesc cu groaza la drumul pana la Carnic, si cu si mai multa groaza la cei 41km de alergat de saptamana viitoare din Crai...stau si ma gandesc daca nu cumva m-am inscris ca sa ma stimuleze sa merg mai mult la catarat :)))
Vineri seara tarziu ajungem la Gentiana, unde surpriza , n-ai loc sa arunci un ac, se doarme inclusiv in sala de mese. Dar agentul nostru secret, Catalina ne rezolva loc de cinste in camera de oaspeti. Dimineata ne trezim plini de entuziasm si sperante ca vremea va tine cu noi... Suntem 2 echipe: Claudiu si Mihnea, Catalina si subsemnatul.
Incalzirea ne-o facem in peretele Bucurei, Mihnea si Claudiu in 25 octombrie, eu si Cata in Vulturi. Pentru acomodare asigur 2-3 din cuiele existente pe lungime, restul pe mobile. Planul e sa mergem la peretele N din Judele si sa facem o recunoastere a zonei, sa vedem ce linii sunt posibile si daca avem timp si vremea e ok sa si facem ceva... Mergem cam in acelasi ritm si intr-un timp rezonabil, cam 2, 45h iesim sus. Vremea se razbuna si incepe o ploaie mixta cu mazariche. Dupa cateva reprize se pare ca norocul ne-a parasit. Totusi stanca ramane relativ uscata si asta ne da sperante. Ne intalnim cu un grup mai mare, colegii de club(CAR Universitar Cluj) ai celor trei coechipieri de azi. Trecem prin saua din N Turnului Portii in caldarea din N vf. Judele. Cautam intrarea in traseul Roland Gellner, 3B.
Stim ca incepe undeva pe partea Vestica al celui mai proeminent contrafort pe N.
Pana la urma presati de vremea care e destul de instabila decidem sa incercam de capul nostru fiecare o linie dupa puteri. Din partea cea mai de jos a contrafortului N vad o posibila linie care urca direct spre creasta, pe partea lui Estica.
Traseul incepe cu o fata compacta verticala dar cu prize, cam gr 5, urmata de o serie de fisuri care se strang intr-un horn scurt si destul de friabil, astupat de niste lespezi care il surplombeaza. Traversez la stanga pe o alta fata compacta, aici fiind punctul cel mai dificil al lungimii, gr 5+ poate (6-). Pana aici am asigurat cateva frienduri medii si 2-3 nuci pe o lungime de aprox 30m.
In fata am niste lespezi uriase care suna a gol pe care le depasesc tot pe stanga, apoi pe un horn cu iarna revin spre dreapta. Aici regrupez la un colt solid, detasat din perete. Prima lungime are aprox 45m.
Prima regrupare... Colegii nostrii cu Mihnea cap de coarda au ales o linie la stanga de a noastra, 20m in paralel si au facut o lungime de aprox 50m si au regrupat acolo unde creasta e deja orizontala. Pana la ei eu mai am cam o lungime de coarda.
Vremea isi pastreaza acelasi tipar, cu scurte reprize de ploaie usoara si mazariche, urmate de rafale de vant. Cu toate astea stanca nu s-a udat inca. Din regrupare continui pe un diedru cu fetele compacte, foarte fain (gr5), aici gasesc un cui mancat de rugina. Din schita traseului Roland Gh, reiese ca RG trece pe partea dreapta a pilierului, asa ca eu continui pe stanga ca sa ramanem independenti.
Traversez pe o brana ingusta apoi urc o lespede, un alt traverseu cu un scurt pas usor descendent ocolesc un colt care suna a gol si intersectez linia lui Mihnea aproape de creasta. Un horn de 5-6m(gr 5-) ma conduce intr-un loc ingust pe creasta orizontala unde au regrupat baietii, mai urc cativa m pe creasta si regrupez la un tzanc pe creasta. A doua lungime, aprox 40m. Iesirea e o creasta lejera care se pierde pe versantul N la 200m de varf. Linia noastra (Adi si Cata) e cea rosie. ca si grad e similar cu R Gellner care are 3B, probabil datorita izolarii, eu as zice 3A... Linia veche a traseului (conform schitei originale) e cea verde. Linia portocalie e traseul lui Mihnea si Claudiu.(aici baietii trrebuie sa dea un verdict, fiind mai scurt si ceva mai usor preliminar am zis 2B)
Cum oricum nu stim daca s-a mai dat cineva sau nu pe aici traseele vor ramane deocamdata fara nume... Strangem echipamentul si iesim pe grohotis spre varful Judele. Echipa: Catalina, Mihnea, Claudiu, Adi . Ajungeam seara obositi si foarte multumiti deo zi plina si interesanta. Partea cea mai faina a serii sunt berile pe care Claudiu le-a adus de la cab Pietrele...
In cursul noptiii soseste si Ioana de la Cluj, dornica si ea sa se catere. A doua zi desi vremea pare ok de dimineata se strica la pranz cand incepe sa ploua si sa cada mazariche. Claudiu si Ioana reusesc sa termine Vulturii printre reprize de ploaie usoara, apoi la coborare sunt complet murati de vremea care si-a dat drumul. Noi restul am ramas la bolovanii de pe vale la niste sesiuni de boulder. Cum eu am ramas pe langa perete sa vad ce mai fac Ioana si Claudiu, ploaia ma face si pe mine ciuciulete... Coboram varza de uzi la masina... A venit toamna, asteptam prima zapada.
