2 septembrie 2011

Alte 24 ore

...la ora 6,30am, chiar daca e we, Balea Lac e un loc aproape normal, exceptie fiind doar mizeria lasata in urma de cohortele de "turisti" si de cotetzele de pe marginea drumului. Macar am gasit loc de parcare.

Plec spre valea Laita, in turnurile Laitii unde urmeaza sa ma catar impreuna cu Gioni pe traseele din zona.

Vremea nu e formidabila, vantul bate destul de tare, chiar daca e un vant cald si norii se cam aduna.


Asteptam pana la pranz sa vedem cum evolueaza si apoi ne hotaram sa facem Creasta Fierastraului 3B, din zona Negoiu.

Un traseu fain, lung, fara probleme tehnice, stanca destul de ok. Imi fac singur viata grea incercand sa trec cu rucsacul in spate printr-un pasaj mai ingust unde se agata rucsacul.

Nu reusesc sa trec decat atunci cand il desfac de pe umeri si-l las sa atarne si ma catar asa...

Seara opreste fluxul de turisti si linistea se lasa iar peste munte.

Duminica cerul ca de sticla prevesteste o zi superba. Vantul s-a oprit iar temperatura e placuta. Nici un motiv sa te imbraci gros chiar daca traseul e pe un perete N iar soarele e zgarcit acolo.
Ne indreptam spre peretele Laita unde vrem sa urcam Muchia Mare 5A. Insa dupa ce intram in umbra e cu totul alta poveste, vantul bate din ce in ce mai tare iar frigul incepe sa muste.

Nu e ca iarna dar oricum temperatura e sub 10*.

E frig si cu hanoracul pe tine, dar asta mai ales din cauza unui vant neiertator. Incepem sa ne cataram in jur de ora 10,30am. Lungime dupa lungime, ne apropiem cu speranta de soarele care parca fuge de noi. Pana la urma clantanim din dinti pana la sfarsit cand iesim in creasta. Muchia Mare e un traseu superb, stanca curata, regrupari bune dar asigurari rare, mai ales pe lungimile 3 si 4.

E util sa ai la tine 3-4 nuci si 2-3 frienduri (marimea 2-3 de la BD) si ceva anouri lungi pentru lungimile 5 si 6 care sunt mai sinuoase.

La ora 16, ne strangem mainile sus in creasta, coboram inapoi in valea Laita, luam un pranz intarziat si plecam incet spre casele noastre, Gioni coboara in Piscul Negru iar eu inapoi in Balea Lac.
 
Sunt obosit dar si multumit dupa doua zile super faine petrecute impreuna cu un prieten care incheie astfel perioada de recuperare si trece iarasi la treburile serioase ale alpinismului. Inainte de Turnul Paltinului cobor in tacuta caldare Pietroasa a Doamnei si traversez spre saua Balii. Locul conserva perfect spiritul Fagarasului: salbatic si auster...
Ma opresc sa admir apusul si profit cateva clipe de linistea ireala pe care inserarea o asterne peste toata firea.
Ma roade foamea si ma gandesc doar la ciorba si friptura care ma asteapta acasa, la un dus adevarat si la un somn bun.
....
In coborarea spre lacul Balea ma intalnesc cu colegii de la Salvamont Sibiu care ma anunta ca a avut loc un accident in zona Strungii Dracului si ca e nevoie de o interventie acolo...
....
Las la masina surplusul de echipament si pornesc spre Caltun. La Turnul Paltinului imi ajung colegii din urma si impartim echipamentul pentru salvare. Suntem 3 din Sibiu si inca 3 din Arges.
 
Urcam alert spre Caltun. Puiu si Iulian ajung primii din cab Negoiu pe varf si incep coborarea cu accidentata.
Cand ajungem noi, in jur de ora 22 ei deja coborasera aproape de baza Strungii Dracului.

Orele trec si desi muncim aproape fara pauza pare ca o sa ne ia toata noaptea sa ajungem la refugiu.
Dar incet, incet, metru cu metru, trecem "mariner-ul" peste lespezi si mici saritori pana la lacul Caltun.
 
Aproape la refugiu, suntem chiauni de somn si oboseala. Ajungem in sfarsit la 3am...
Dupa aprox 1,5h de somn, pe la 4,30 pornesc singur spre Balea lac, pentru ca deja e luni.
Resimt din plin orele de efort fara odihna si mancare, dar atunci cand in sfarsit soarele rasare un adevarat flux de energie ma mobilizeaza. La 7 am ajung in Balea dupa care continui spre Sibiu...

Dimineata elicopterul SMURD aterizeaza ceva mai jos de Caltun si evacueaza victima accidentului, iar colegii se intorc prin Piscul Negru in Balea.
Filmul actiunii aici:

9 iunie 2011

Hercules maraton 2011

Hercules maraton pe scurt, sau ma rog cat de scurt ar putea fi un maraton montan...adica la cei 44km se adauga 2300m dif de nivel. Oana a participat la semimaraton unde a terminat in 3h cei 21km si 1020m dif de nivel pe locul 10 la feminin. Eu am terminat maratonul in 5h 33min pe 8 la categoria 30-39 ani si 20 la general.
Mi-am propus sa termin intre 5h si 5h 30min, n-am reusit, dar a fost bine. Dintotdeuna o astfel de competitie functioneza ca un fel de barometru pentru conditia fizica si mai ales ca o posibilitate faina de a ma intalnii cu oameni cu o mare pasiune pentru miscare outdoor. De altfel nu cred ca as alerga 40km daca nu ar fi genul asta de competitii.
Pe scurt povestea suna cam asa: aproape de Bogaltin mi-am intrat bine in ritm dar pe urcare din cauza unei miscari aiurea au inceput crampele la gamba stanga, crampe care au tinut pana la finish. Am continuat prudent sa nu agravez si sa pot termina onorabil. Tactica asta pe furis m-a costat mult timp pierdut in schimb am invatat cate ceva despre mine si asta e cel mai important.
Usor, usor au trecut si crampele si pe ultimii 15km am alergat bine...Florin Daneliuc pe coborarea spre Inelet :)
Oana pe traseul de semimaraton...
Urmatorul concurs poate fi un maraton :)
Pe coborarea de la Dobroaia dintr-un impuls sportiv am accelerat tare si am castigat un avans seminificativ 10min fata de urmaritori, dar cu ocazia asta am pushcat o tranta tzapana , spectaculoasa dar fara consecinte,
Pompat de adrenalina trec linia de sosire :).
Alin, Gianina si ceilati voluntari au facut si anul asta o treaba excelenta :)...